Cu cartile pe masa – INTERVIU Flaviu George Predescu

 

Bogdan A:  Cine este Flaviu Predescu, pentru cititorii care încă nu te cunosc?

Flaviu Predecu: Un tânăr rebel, care nu vrea să accepte că viaţa trece repede şi uneori inutil. Un om care făureşte în fiecare dimineaţă o speranţă, pentru el şi pentru ceilalţi şi care doarme cu ea sub pernă până o vede împlinită. Un visător-realist, cum a spus oximoronic cineva.

 

B.A.  Cum ai debutat?

F.P. Am debutat cu o carte de idei politice – „Început de drum” scrisă la vârsta de 22 de ani. Am pus în ea viziunea mea pentru o politică mai curată. Un fel de model pentru tineri. Pe atunci eram implicat într-un fenomen pe care mulţi îl blamează dar puţini se încumetă să lupte pentru a-l schimba.

Cu poezie, în 2005. La 24 de ani, la sugestia unui om de cultură deosebit, ambasadorul George Maior, care aflând că scriu poezii mi-a spus să-i dau să vadă cinci dintre ele. Apoi mi-a spus: publică! Aşa a apărut primul volum -„Răsfoindu-mi adolescenţa”, cartea care înmănunchea poeziile scrise în adolescenţă.

 

B.A.  Spuneţi-mi câteva cuvinte despre stilul abordat în cărţile tale?Atat in cele de poezii cat si in ultima carte de eseuri

F.P. Stilul Flaviu Predescu. Sincer şi simplu. Atât în eseuri cât şi în poezii. Nu vreau să îl plictisesc pe cititor ci să-l fac, atunci când trece pe lângă „masa scrisului meu” să se aşeze la ea, nu să o ocolească.  Cei mai mulţi dintre oameni nu mai au timp de citit şi atunci, caut să-i atrag spunând concret ce simt. Arătându-le că simplitatea este atractivă.

 

B.A. Se mai publică pe principiul “talent, creaţii unice” sau se merge pe “ai bani publici, ai oameni care să te susţină eşti vândut “?

F.P. Se întâmplă şi una şi alta. În lumea scrisului este absolut ca în viaţa reală. Dar la final rămân doar cei cu talent şi care au muncit foarte mult.


B.A. Mai contează cultura pentru români?

F.P. Din păcate nu atât de mult ca odată. Cum bine spunea cineva, fără cultură un popor este condamnat la dispariţie. Cred că este valabil şi pentru individ.

 

B.A.  Ți-ai dorit mereu să fii scriitor? Ce rol a jucat literatura în viaţa ta şi dacă ar fi să schimbi trecutul, aţi alege acelaşi drum?

F.P. Nu am urmărit asta. De la 10 ani umplu în fiecare an cel puţin două caiete cu diverse scrieri. Scrisul este într-un fel o pedeapsă. Este ca şi cum ai scrie reţete medicale pentru altcineva, pornind de la boala ta. Şi când acolo vezi că boala ta o au mai mulţi…

Literatura a jucat un rol important. E bine să te naşti într-o casă în care sunt nişte cărţi. Eu n-am avut multe dar nici puţine. E bine să-ţi vezi părintele răsfoind o carte sau dându-ţi o sugestie. Te transformă pe viaţă.

Dacă aş alege alt drum? Da…mi-aş relua visul de a face parte dintr-o echipă sportivă. Este un sentiment fantastic cel de coechipier şi apoi de a fi antrenorul, îndrumătorul unor caractere şi a unei echipe.

 

B.A.  Ce scriitor român si-a pus amprenta pe scrierile tale?

F.P. Adrian Păunescu, Zaharia Stancu, Marin Preda, Lucian Blaga…îmi plac mulţi.

 

B.A.  Sunt un cititor fidel al blogului (Flaviu  Predescu – Blog Poetic) şi am observat că eşti o persoană transparentă care spune lucrurilor pe nume, direct şi fără ocolişuri. Omul Flaviu Predescu este acelaşi ca şi scriitorul Flaviu Predescu?

F.P. Sunt identici.

 

B.A.  Ultima carte publicată este un volum de eseuri “Chezășie pentru libertate”, apărut în 2012. Câteva cuvinte despre acest volum dar din perspectiva poetului Flaviu Predescu.

F.P. Este cartea suferinţei. Este mănunchiul meu de reţete medicale pentru suflete. Este cartea bucuriei şi a speranţei. Este un manifest.

 

B.A.  Cu ce îşi mai ocupă timpul liber Flaviu Predescu, în afara să scrie?

F.P. Citesc, mă plimb prin parcuri, ies cu prietenii, vizitez locuri, fac mereu planuri…

 

B.A.  La ultima lansare de la București la Biblioteca Centrală Universitară, domnul Vasile Dâncu spunea că poeții sunt periculoşi pentru noi, ei ne scot din viața cotidiană! Crezi că oamenii au nevoie de poeți sau poeții de oameni?

Şi poeţii sunt tot oameni. Doar că ei reuşesc să concentreze un mesaj care atinge suflete. De aici afirmaţia domnului profesor Dâncu. „Aveţi grijă, dacă citiţi vi se deschide o rană în suflet. O să vedeţi mai bine nişte lucruri pe care nu le vedeaţi. Sinteza unor emoţii poate fi într-adevăr devastatoare pentru monotonia care nici nu ne omoară dar nici nu ne lasă să trăim.”

 

B.A.  Ştiu (din cărțile tale) că nu ai găsit mereu “dreptatea în iubire”. Iți mai e dor de „încheietura fină”?

F.P. Îmi este dor de tot ce a fost fin în viaţa mea…

 

B.A. Care este sentimentul pe care un tânăr scriitor îl trăiește atunci când este primit în Uniunea Scriitorilor din România?

F.P. Mie mi-a venit să plâng de bucurie. Este o instituţie respectabilă. O emblemă a culturii române care de mai bine de jumătate de secol coagulează opiniile şi ideile unor mari nume. Uniunea este un reper pentru cel care scrie.

 

B.A.  Ce planuri de viitor ai, atât ca scriitor cât şi în viaţa personală?

F.P. Se împletesc. Niciuna nu depind de mine atât de mult. Este important însă să nu cădem în patimi care n-ar abate inexorabil de la orice împlinire personală sau profesională.

B.A.  În final, v-aș ruga să le adresați un mesaj cititorilor noştri

F.P. Să citească mult şi de calitate. Să iubească viaţa şi tot ce este frumos. Să propage în spaţiul virtual mesaje care să ne ajute să ne deschidem mintea şi să fim mai buni.

 

Iți mulțumesc mult pentru timpul acordat și pentru cuvintele frumoase care sper ca o sa bucure atât sufletul cât si mintea cititorului!

                                                                                                                                                                              Bogdan A

De bgd33

12 comentarii la “Cu cartile pe masa – INTERVIU Flaviu George Predescu

  1. Nu am citit vreo poezie născută de tânărul poet, dar promit că o voi face; pare a avea calofilia în sânge…urmează să „aud” cum i-a străbătut poezia privirea sufletului…

  2. chiar te as ruga….o sa ai ce citi….este linkul spre blogul lui la mine pe front page dar si aici intro intrebare si daca o sa iti placa promit sa iti fac rost si de o carte 😛

  3. Într-o întrebare, spui; mă voi gândi, deoarece ar fi una semnificativă, lăsând în libertate răspunsurile jocului aparenţelor, atât de specifice poeziei.
    Cei care scriu sunt o „muncă” de visător; mă rog, un fel de a o spune…

  4. Nici eu nu scriu, Bogdan, decât atunci când vin anume cuvinte şi mă cer; vine unul singur, şi declanşează totul, purtându-mă. Pentru mine Cuvântul este realul, şi chiar ard pe rugul lui câteodată, atunci când se întâmplă.

  5. Felicitari atat pentru interviul plin de sensibilitate cat si pentru activitatea mai intensa pe blog din ultimul timp! Tine-o tot asa!

  6. Multumesc mult Irina…nu stiu daca de maine timpul o sa mai imi permita sa scriu atat dar o sa ma straduiesc sa ma ridic la asteptarile celor cativa cititori care ii am 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s