Prietenie…si atat

Prietenia este o relație afectivă și de cooperare între două persoane. Este un sentiment de simpatie, respect, afinitate reciprocă ce leagă două ființe umane. Prietenia presupune o atitudine de bunăvoință reciprocă, suport reciproc la nevoie sau în criză; loialitate, bunâ-credință și altruism. Relația de prietenie se bazează pe încrederea reciprocă.

quality-friendsAm intalnit in viata mea multi oameni. Unii, asa cum au aparut asa au si disparut…altii au ramas pana la un momendat…si au disparut….iar unii au ramas pentru totdeauna….acestia sunt prietenii. Citeam undeva ca „pot să am încredere în prietenii mei. Acești oameni mă forțează mereu să mă examinez și să evoluez”. Asta s a intamplat si cu mine la un momendat. Am fost impins poate din ura poate din simpatie…sa merg mai departe…si mai departe pana am ajuns sa imi dau seama ca am devenit aproape cel mai bun. Zilele astea s a tot vorbit de cel mai bun prieten al omului care este cainele. As contrazice aceasta fraza…spunand ca cel mai bun prieten al omului este omul….omul sincer…

Cu totii am trait dezamagiri de la oameni dar si foarte multe bucurii tot de la acesti oameni.  Marele Octavian Paler ne spunea ca …avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem, avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea, avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem. Avem timp pentru toate. Nu e timp pentru puţină tandreţe. Când să facem şi asta murim.

Intodeauna mi a placut sinceritatea…dar nu cea care da in obraznicie. Este paradoxal dar sinceritatea nu se verifica prin tine …ci prin celalalt. Imi pac oamenii care nu m au dezamagit si pe care inca ii am aproape…oamenii care la un momendat s au uitat in ochii mei si au fost fericiti pentru reusitele mele si mi au spus…Bogdan de azi inainte, te consider ca un frate. Nu cred ca ar fi contat ceva mai mult decat cele cateva cuvinte…spuse din inima unui om care nu m a dezamagit niciodata si nici nu cred ca o va face vreodata.

Este poate ciudat, dar ne temem de o lume “defavorabila”, de un mediu strain, cu care nu putem comunica, fata de care nu putem fi “sinceri”. Pentru a nu fi singuri vrem ca lumea sa fie sincera cu noi. Doar sinceritatea ne da aceasta certitudine ca suntem inconjurati de prieteni, de oameni care ne iubesc, ca nu suntem singuri. De aceea in ceasurile de mare singuratate se fac cele mai multe confesiuni, se deschid sufletele, oamenii se cauta unul pe altul: tocmai pentru a anula acel sentiment al izolarii definitive.

Am invatat ca nu conteaza ce ai in viata, ci pe cine ai..(Octavian Paler)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s