Poveste Electrizanta

Saptamana trecuta am avut prim si sper ultima experienta la Enel (sediul central de la Piata Muncii). Aveam o problema la o factura si m am dus sa o rezolv. Am intrat frumos …si m am pus la rand. Dupa inca 3 ore tot la rand eram 🙂

Cand iesi de acolo, iti e mult mai usor sa urasti pe oricine.

Oamenii sunt transpirati in tricouri sintetice, au voci tipatoare, femeile au mustati si sunt rujate pe sub ele, copiii se smiorcaie, salamurile s-au stricat in pungile tinute de barbati in mana pentru ca nu poti sta nici macar in tricou ca sunt 40 de grade , fete cu unghii mari si incovoiate care daca ar merge in maini ar reusi sa are un hectar de pamant fara ajutorul tractoarelor, smecheri tatuati din cap pana in picioare, un cretin care se baga in fata primind blesteme pentru urmatorul deceniu al vietii sale, unul care a stat la rand si-acum constata ca nu poate plati cu cardul dar gata domnule nu vezi ca nu se poate lasa-ne sa platim ca noi avem bani nu ca tine si majoritatea care renunta dupa cinci minute.

Dupa acele trei ore si ceva  iesi de acolo victorios, cu o factura in mana.

Estetica uratului s-ar preda cel mai bine la Enel unde Omul este cel mai urat animal 🙂